Dragi prieteni,
Pentru a doua oară anul acesta, ne-am aflat în superba Aulă a Palatului Cantacuzino. După Medalionul Muzical organizat în memoria compozitoarei Mansi Barberis, la 25 martie 2017, “a venit rândul” lui Costin Cazaban să fie, împreună cu muzica lui, prezent în acest spațiu deosebit, elegant și atât de generos.
O prezență, aș spune, copleșitoare dar, în același timp, normală, firească. Fie că-i ascultam compozițiile interpretate magistral de Diana Cazaban la vioară sau de Andrei Tănăsescu la pian, fie că-l vedeam cu surâsul său cald și blând, ușor ironic și, uneori, chiar șugubăț, pe ecranul din sală, Costin era lângă noi, atât de aproape, atât de “viu”. Și la această senzație de prezență, de apropiere au contribuit mult, evident, cuvintele lui Octavian Nemescu, Bogdan Tătaru-Cazaban sau cele ale lui Adrian Irvin Rozei.
Dacă Costin ne-a “povestit” despre munca și despre viața lui, despre compozițiile și scrierile lui, sau despre calculator, “caietul său de schițe”, ceilalți l-au evocat fie ca prieten, fie ca părinte. Dar, indiferent din ce perspectivă a vorbit fiecare, o părere s-a desprins unanimă : Costin a fost un om deosebit, cu totul special, a fost un desăvârșit intelectual, un om de cultură, un compozitor, un muzicolog și un profesor de o calitate excepțională.
De aceeași considerație s-a bucurat Costin Cazaban și în Franța, acolo unde și-a trăit viața și și-a desfășurat activitatea încă din anul 1983, când se stabilește la Paris.
Cuvintele celor care l-au cunoscut aici, în toată această perioadă, ale celor cu care a lucrat sau ale celor care i-au fost prieteni, cuvinte care au fost amintite și la întâlnirea noastră, au subliniat încă o dată, dacă mai era nevoie, calitatea cu totul specială a artistului și a prietenului Costin Cazaban. Aș aminti numai câteva dintre aceste cuvinte:
“Compositeur très singulier, c’est dans le sillage du courant spectral qu’il a développé un art exigent et imaginatif”, remarca cunoscutul compozitor și pianist Michaël Levinas.
“Un homme bon, sage, toujours ouvert au dialogue, avec un sens inné de l’humour et de l’amitié”, spunea Basarab Nicolescu.
“Costin était l’homme le plus courtois du monde… il était l’homme le moins vaniteux du monde et il n’aimait rien tant qu’enseigner et faire connaître les constructions de l’esprit les plus complexes et les plus riches de sens. C’était un homme civilisé”, spunea despre el ziaristul François Lafont.
Și nu putem, cred, încheia fără a aminti cuvintele lui Gérard Streletski: “Costin nous a quittés pour d’autres mondes sonores”.
