“În noaptea aceea
sufletul mi s-a desfăcut în două trâmbe
albe, de fum
și fiecare a cuprins în pâcla ei o constelație,
așa cum sărută sus Calea Laptelui, acum,
cerneala adâncului și jocul licăririlor palide, strâmbe”,
spunea Ducu într-una din poeziile sale.
În seara aceasta de 4 noiembrie, ne-am întâlnit cu el la un “cvas și o șuetă” între prieteni și am povestit cu dor și nostalgie.
