Bine v-am (re)găsit.
Revenim cu alte povești și alte personaje.
Sperăm ca aceste amintiri să mai lumineze puțin vremurile pe care le trăim.
Ne vom întâlni cu preotul Avram Stanca (Moșu), cel care, într-o “concepție aproape leibniziană, și-a filtrat în inimă dragostea de oameni și nevoia de a le fi un sprijin și o pildă”. Îl regăsim pe Ducu (Alexandru Timotin), tânăr și impresionat în fața interpretării lui George Enescu, căci “cum am putea noi… să gustăm aceste forme noi de muzicalitate, când cel care le dă viață și le înțelege e susținut de valoarea unei vieți de dezvoltare și creație, luminată de flacăra geniului!”
Apare și “Don Quichotte”, cel care “a fait le pari le plus fou. Il a essayé de transformer la réalité non pas pour la rendre meilleure au sens de l’éthique, non plus pour l’embellir… Il a voulu modeler la réalité pour lui donner une grâce romanesque”. Este prezent și Caragiale care, în stilul lui, pune o întrebare esențială: “Doamnele mele, iertați-mă dacă îndrăznesc, în fața unui auditoriu atât de select, să încerc, în marginile slabelor mele puteri, a răspunde la una din cele mai grele chestiuni, pe care de atâtea secole, și-o pune spiritul uman, și anume: Ce este arta?”
Îl vom redescoperi pe scriitorul Theodor Cazaban în două fragmente inedite: primul dintr-un roman rămas neterminat și al doilea dintr-o piesă de teatru scrisă în tinerețe.
Pe firul genealogic al familiei Ghika, ajungem departe în timp, pentru că, așa cum ni se spune, “je pus assez vite trouver une alliance Mavrocordat qui puisse correspondre à l’époque de l’ancêtre présumé Giustiniani.”
“Entuziaștii” sunt și ei prezenți cu chitarele și amintirile lor, precum și cei care au format centrul “Alexandru Proca pentru inițierea elevilor de liceu în cercetarea științifică.”
Credem că veți găsi, fiecare în parte, ceva care să vă intereseze.