Ca și până acum, încercăm să ducem mai departe visul lui Giuseppe Barberis, acela de a menține FAMILIA unită, în memoria ei și în MEMORIA noastră, dincolo de trecerea anilor, dincolo de suferință și durere, de războaie și moarte. Și, cu SPERANȚĂ, vrem să prezentăm documente noi “sugli antenati delle famiglie Pansa, Gallenga, Barberis e Carbone e sui discendenti delle quelle famiglie”. “Io mi posso prendere l’impegno verso di voi e verso ciascuna famiglia”, spune Giuseppe, “Che me dite? Questa è la mia proposta. Adesso, avete voi la parola”.
Din revista noastră, 3R Rădăcini-Racines-Radici, aflăm “la surprise représentée en 1859 par l’union de la Moldavie et de la Valachie”, faptul că “la régénération de la Roumanie fut une préoccupation constante de Napoléon III pendant 15 ans”, dar ajungem și “à l’intersection des familles Rasponi, Bonaparte, Murat et Ghika”. Sunt amănunte interesante în legătură cu faptul că: “Domiciliu forțat, anchete, tracaserii judiciare, condiții de viață precare, lipsa de venituri generând probleme de sănătate, au fost soarta zilnică a familiei Bibescu-Ghica timp de șapte ani, în România comunistă.”
Mai aflăm că “în jurul lui Shakespeare s-a format o adevărată societate anonimă, mai ales că, existența reală a sa fiind problematică, numele este mai curând o convenție. Societatea respectivă prosperă, acțiunile cresc, este momentul să intrăm în joc.”
Puteți citi și “Quelques réflexions sur la fin du monde… (qui) pourraient nous aider à saisir ce que peut être pour tout individu engagé dans le cursus de son aventure personnelle le pressentiment d’une fin des temps…”
Amănunte noi în legătură cu “povestea de succes” a Centrului “Alexandru Proca” și continuarea drumului alături de Theodor Cazaban spre “Țărmul regăsit”.