Ne întâlnim după vacanță cu un nou număr al revistei 3R.
Vom asista la “uscita di scena di Giuseppe e di Marguerita”, vom citi despre “quanta dolcezza, quanta affabilità, quanta bontà, quanto amore abbiamo perduto!” Vom fi cuprinși de nostalgie când vom citi cuvintele lui Radu: “Mi-e dor de acea burghezie cu noblețe sufletească. Mi-e dor de bunicii mei.” Ne vom întâlni cu opera și activitatea lui Ducu, “creator de școală și de știință românească”, sau cu Jules, acel “făcător de oameni… creator de memorabile tipuri”. Ne vom întâlni cu Jean, cu “tandrețea” lui “ironică”, dar și cu “Principessa Soutzo, la influencer della bell’epoque che amalio’ Proust”.
Vom citi despre “L’Eglise orthodoxe… l’expression d’une continuité spirituelle°, cea care “a gardé les enseignements du premier millénaire”, sau vom citi despre “Renzo, Lucia… e tutti i personnaggi che animano il capolavore manzoniano”.
Aflăm cum, “printr-un decret domnesc, Alexandru Ioan Cuza decide înființarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni cu intenția de a face ordine în finanțele țării” și, cu regret, ne luăm rămas bun de la cei pe care i-am cunoscut în “Piața Sfântul Ștefan 13” și de la strămoșii lor.
Și, nu în ultimul rând, ne vom întâlni din nou cu “Bibliotecarul Infernului” într-un superb fragment din roman, fragment intitulat sugestiv “Ombilic parabolic”.